crestinismul ezoteric-1

      Noul Testament este alcătuit din cele 4 Evanghelii, ale lui Matei, Luca, Marcu şi Ioan, epistolele sfinţilor apostoli, Faptele apostolilor şi Apocalipsa lui Ioan. La o analiza simplă, efectuată asupra conţinutului celor 4 Evanghelii, constatăm că prezentarea făcută de cei 4 apostoli diferă foarte mult. Fiecare din cei 4 evanghelişti, a încercat să transmită un mesaj informaţional care poartă amprenta nivelului de iniţiere pe care îl deţineau. Luca se afla la prima treaptă a cunoaşterii iniţiatice, cea definită drept treapta imaginaţiei. Matei şi Marcu se aflau la cea de-a doua treaptă de iniţiere, cea a inspiraţiei, iar Ioan, cel mai iubit dintre apostoli, era posesorul cunoaşterii spirituale al celui de-al treilea nivel.
       Informaţia descrisă în Evanghelia lui Luca se referă la copilul Iisus (nathanic) cel născut în iesle, încălzit de suflarea caldă a animalelor. Aici este descrisă scena naşterii în peşteră, unde vin să se închine noului născut cei trei păstori. Există o descriere minunată a acestei scene în povestirile despre Iisus ale Selmei Lagerloff, laureată a premiului Nobel pentru literatură în 1920. 
     Iisus este prezentat de Luca drept continuatorul liniei sacerdotale, descendent al marelui preot Nathan, contemporan cu regele Solomon. Luca descrie misiunea lui Hristos cu acurateţea celui ce a cercetat lucrurile în mod temeinic, prezentând o istorie a poporului evreu, mergând până la a 77-a (11x7) generaţie înainte de Hristos, chiar până la Adam, primul om creat de Dumnezeu. Iisus nathanic este cel care aduce lumii mesajul milei şi al iubirii, prezentând în predica de pe munte cele 9 “fericiri” care constituie atitudinile pe care trebuie să le manifeste omul pentru a fi un bun creştin. Predica de pe munte conţine foarte multe elemente care coincid cu mesajul transmis de către Buddha în predica de la Bernares, atunci când vorbea discipolilor săi despre cele patru mari adevăruri şi despre cărarea octuplă prin care orice om poate ajunge la iluminare. Din mesajul celor 9 “fericiri” percepem aceeaşi stare de bunătate, milă şi compasiune pe care o degaja corpul eteric al lui Buddha. Iisus nathanic posedă în structura corpurilor sale puritatea sufletului lui Adam, cel de dinainte de căderea în păcat, bunătatea şi mila pe care o manifesta Buddha, reuşind să arate oamenilor întruchiparea Binelui maxim întrupat într-un corp fizic.
        Luca, de profesie medic, accentuează latura vindecărilor miraculoase ale lui Iisus, insistând asupra puterii exercitate de forţa Milei, Bunătăţii şi a Iubirii. Iisus apare ca un exponent al Legii Iubirii şi demonstrează forţa acesteia prin lungul şir de minuni pe care le produce.
        Evanghelia lui Matei ne prezintă latura solomonică a lui Iisus, cel care este înfăţişat drept Mesia cel aşteptat, cel vestit de prooroci. Matei deschide evanghelia sa prin cartea neamului lui Iisus Hristos, alcătuind arborele genealogic pe parcursul a 42 de generaţii (6x7), pornind de la primul patriarh al lui Israel, Avraam. Iisus este înfăţişat drept continuatorul liniei iniţiatice evreeşti, un demn reprezentant al esenienilor, terapeuţilor şi nazarinenilor lui Iisus ben Pandira. Matei, Levi Vameşul, după numele său adevărat, de profesie vameş, era un exponent al cercurilor iniţiatice evreeşti, un bun cunoscător al cărţilor lui Moise şi al informaţiei cuprinse în cărţile proorocilor. În evanghelia sa, el evidenţiază cu scrupulozitate originea lui Iisus, prezentat drept urmaş al lui David şi al marelui rege Solomon, punctând şi subliniind toate elementele care confirmau scrierile proorocilor referitoare la Mesia. Deseori întâlnim expresia “aşa după cum scrie proorocul” sau “după cum este scris în Lege”. Matei prezintă naşterea copilului Iisus solomonic, cel la care vin cei 3 magi de la Răsărit, pentru a-şi prezenta darurile simbolice şi pentru a i se închina. El este descris drept marea speranţă a iniţiaţilor evrei, cel care trebuia să reînnoiască faptele glorioase ale regilor şi proorocilor din vechime. Iisus solomonic este reprezentantul ramurii regale, continuatorul marelui rege Solomon. În structura corpurilor lui Iisus solomonic regăsim inteligenţa şi înţelepciunea divină a lui Zoroastru, marele iniţiat al epocii persane, cel care a vorbit primul despre dualismul planului fizic, despre Zervane Akarene, forţa divină care a creat lumea, despre Ahura Mazdao - Marele Spirit Solar, exponentul Binelui şi despre opozantul său, Ahriman, întruchiparea Răului. Zoroastru este cel care şi-a continuat misiunea şi după moarte, prin discipolii săi cărora le-a dăruit corpurile sale. Hermes, discipol al lui Zoroastru, a beneficiat de corpul astral, impregnat de cunoaştere spirituală, pe care i l-a dăruit maestrul său, aşa după cum Moise, alt discipol al lui Zoroastru, a primit forţa corpului eteric, cel care l-a ajuta să înfăptuiască minunile: despărţirea Mării Roşii, ţâşnirea izvorului din stânca lovită de toiagul său, etc.
     Zoroastru este personalitatea care domină în manifestarea lui Iisus solomonic. Zoroastru a mai avut o încarnare în jurul anului 600 înaintea lui Hristos, când s-a manifestat în Chaldeea sub numele de Nazarathos. El a avut discipoli care ulterior au transmis informaţia spirituală tuturor grupărilor iniţiatice secrete din zona Chaldeera, Asiria, Israel. Din acest izvor îşi trag cunoaşterea spirituală esenienii, terapeuţii, dar mai ales nazarinenii (sau nazareii) care au fost discipolii cei mai fideli ai liniei trasate de Nazarathos (Zoroastru). Ei sunt cei care au fondat în jurul anului 106 î.e.n. localitatea Nazareth, locul unde a crescut şi a fost educat Iisus solomonic şi Iisus nathanic. Iisus poartă numele de Nazarineanul pentru a i se revela apartenenţa la mişcarea spirituală a nazarinenilor, continuatorii lui Nazarathos - Zoroastru. Astfel Iisus solomonic ne este prezentat ca urmaş al marilor iniţiaţi ai lui Israel, ca fiind cel despre care vorbeau proorocii şi marea speranţă a grupărilor iniţiatice secrete, existente în Israel în acea perioadă.
      Evanghelia lui Marcu este prezentată din start ca Evanghelia lui Hristos - Fiul lui Dumnezeu. Marcu îşi începe lucrarea de la momentul botezului oficiat de Ioan la apa Iordanului. Pentru Marcu nu sunt importante evenimentele petrecute în primii 30 de ani de viaţă al lui Iisus, el descrie doar evoluţia lui Hristos în manifestarea sa fizică întrupată, care a durat 3 ani. Ioan Botezătorul, vărul lui Iisus, după cum aflăm din relaţia de rudenie prezentată de Luca este înfăţişat ca un mare iniţiat, ce a avut ca misiune deschiderea drumului pentru Marea Entitate Christică. Luca spune despre Ioan că este reîncarnarea profetului Ilie, cel în care erau active forţele proorocului. Despre Ioan se spune că a fost cel mai mare iniţiat născut vreodată din femeie. El a adunat în jurul său un nucleu de tineri ucenici, pe care i-a pregătit pentru a deveni ulterior apostolii lui Hristos. Unii dintre cei 12 apostoli au fost mai întâi ucenicii lui Ioan, iar după decapitarea acestuia l-au căutat pe Iisus şi au devenit apostolii lui.
       Evanghelia lui Marcu descrie munca depusă de Hristos pentru a-i iniţia pe apostoli. Lupta lui Hristos pentru a trezi la viaţă organele de percepţie spirituală ale celor 12 apostoli a fost un proces dificil. Realizarea acestui lucru era îngreunată de fenomenul lent de naştere a Eului, care nu putea să se producă decât prin ruperea legăturilor de spirit grup, de trib şi de familie şi prin individualizarea fiecărui om. În mod special Iisus şi-a început misiunea în Galileea, deoarece acolo trăia un amestec de neamuri format din asirieni, chaldeeani, samariteni, etc. Misiunea sa nu putea să dea roade în cadrul unui popor la care legăturile de spirit grup sunt foarte puternice aşa cum erau evreii, la care dominant era sentimentul de apartenenţă la tribul lui Israel şi spiritul lui Avraam, întâiul patriarh. Astfel se explică de ce evreii nu l-au recunoscut şi acceptat pe Iisus.
      Munca foarte grea pe care o ducea Iisus cu apostolii este descrisă în mod elocvent de Marcu prin redarea mai multor momente în care Iisus se adresează apostolilor în modul următor. “Câţi oameni am săturat prima dată pe munte când am frânt cinci pâini şi doi peşti? Patru mii. Câţi oameni am săturat a doua oară cu cinci pâini şi doi peşti? Cinci mii de oameni. Câte coşuri cu fărâmituri aţi adunat? Douăsprezece coşuri cu fărâmituri. Şi tot nu înţelegeţi şi tot nu pricepeţi?”ele patru mii se refereau la oamenii celei de a patra epoci de cultură. Cele cinci mii de oameni erau oamenii celei de a cincea epoci de cultură.

21.10.2012
Alexandru Nicolici