Este o mandrie sa fii roman? Este o mandrie sa locuiesti in aceasta tara ? Nu doresc sa aflu cate raspunsuri sunt pro si cate contra, ci, mai degraba, as dori sa scriu cat de fericita sunt eu ca m-am nascut aici si ca am sansa sa traiesc aici. Sunt intr-adevar o norocoasa. Daca ma nasteam in vestul Europei, era simplu sa ma aliniez si sa respect niste norme, legi, ca apoi sa ma straduiesc sa fac bani. M-as fi aflat intr-o societate asezata, organizata, care-mi confera cadru necesar ca eu sa ma dezvolt material. Acelasi lucru s-ar fi intamplat si daca alegeam sa ma nasc in America. Daca m-as fi nascut in estul continentului as fi avut gata pregatit un cadru spiritual unde sa ma desfasor si eventual sa cresc, dar eu m-am nascut in Romania in urma cu o jumatate de secol si am avut sansa sa trec prin mai multe etape. In perioada comunista am fost nevoita, ca de altfel cea mai mare parte a populatiei, sa ne adaptam situatiei si sa incercam sa facem in asa fel incat sa putem merge inainte  si, totodata, sa lasam ceva in urma noastra. In perioada post comunista si cea pe care o traversam, incercam acelasi lucru, dar in alte conditii. Fiecare perioada inseamna altceva, nu seamana una cu alta, dar in fiecare moment e nevoie sa scoti din tine tot ce-i mai bun ca sa poti merge inainte. Cum reusesti asta? Cu vointa si cu senzatia clara ca nu esti singur in aceasta lupta. Sigur o sa-mi spuneti ca nicaieri pe pamant nu esti singur. Asa-i, oriunde te-ai afla nu esti singur, dar avand sansa sa fii in Romania beneficiezi de un plus de ajutor, indiferent in care parte a tarii esti. De unde vine acest ajutor ? De la strabunii nostrii, care, prin ceea ce-au fost si ce-au facut, ne -au lasat atat de mult, incat noi in 2000 de ani, nici macar n-am reusit sa aflam exact despre ce este vorba. Cu toate acestea EI, bunii nostri strabuni, au avut grija ca printre noi in permanenta sa existe niste “stalpi de lumina”, adevarate borne, care sa  nu ne lase sa ne ratacim.
    Grea misiune si-au asumat ”stalpii de lumina”, ca multi suntem si multe trasnai suntem capabili sa facem. Ei insa au rabdare si ne asteapta. In ceasul al 13-lea daca le cerem ajutorul nu ezita sa ni-l dea. Marturie a ceea ce spun eu sunt tot mai desele pelerinaje la locurile cu vibratie inalta din aceasta tara sau altfel spus, locurile sfinte. Da, sunt sfinte pentru ca Sfintii care au locuit acolo, si-au lasat acolo trupul fizic, si au transformat acel loc in oaza de liniste si de tamaduire, in loc de purificare, de inteleptire si de inaltare.
     Daca ne indreptam spre tara Hategului cu mult inainte de a ajunge la Prislop vom simti vibratia celor care ne asteapta  ca o mangaiere si o incurajare, ca o binecuvantare si nici macar nu o sa stim cum am parcurs zecile sau sutele de kilometri. Acolo ne astepta parintele Arsenie Boca, care asa dupa cum a promis si de dincolo, din celalalt plan, pe toti care ajung si pun mana pe crucea ce vegheaza locul unde si-a lasat trupul, pe toti ii ajuta si pentru toti pune o vorba buna la cel care i-a fost si ii este mentor, Sfantul Ioan de la Prislop. O buna parte din cei ce ajung la mormantul parintelui Arsenie Boca se incumeta sa mearga mai departe, sa urce putin prin padure, ca apoi sa coboare in grota Sfantului Ioan de la Prislop. Odata intrat in grota uiti de tot efortul depus, uiti de tine si incerci sa te deschizi sa primesti cat mai mult, cat mai multa energie binefacatoare si daca te straduiesti sa asculti ce-ti spune locul, intelegi ca Sfantul Ioan de la Prislop este numele dat Sfantului Augustin, este numele dat Patriarhului de Lumina al Romaniei si intelegi ca acel loc, nu poate sa fie decat un loc unde se insuseste adevarata spiritualitate si unde se va insusi si in viitor. Depinde de noi daca acest lucru va fi mai repede sau mai tarziu, intr-o forma de masa organizata, aprobata si recunoscuta de lumea intreaga.
    Nu poti parasi manastirea fara sa vezi si sa simti cum padurea, livada de pomi fructiferi, biserica care face legatura intre trecut si viitor, izvorul cu apa tamaduitoare, florile, toate  te binecuvanteaza, te asigura ca esti viu, in carne si oase si ca ceea ce traiesti este realitate si nu vis. Nu te grabesti sa parasesti locul, intri in biserica veche si totodata noua  si multumesti Creatorului ca ai ajuns acolo, multumesti strabunilor pentru zestrea ce ne-au lasat-o. Te simti intr-adevar bogat.
    Daca alegi sa ramai in starea pe care ai dobandit-o la Prislop mergi spre Orastie si ajungi la Cetatile Dacice. Urci pe rand muntii. Cu care sa incepi?  Poate e mai bine cu Cetatuia, apoi Sarmisegetuza Regia, Blidaru, Fetele Albe. Si aici efortul iti va fi rasplatit cu adevarate momente de inaltare. Ceea ce putem primi in aceste locuri, nu cred ca putem evalua, aprecia. Ne vom pune intrebarea, fireasca de altfel, de ce ne dorim sa ajungem la Ierusalim, Egipt, Tibet sau alte centre energetice cand noi il avem pe al nostru ? Nu stiu. Poate ne e rusine ca suntem romani? Poate nu ne vine sa credem ca avem asemenea comori? Intr-adevar, avem.  Spre surprinderea multora, multi romani sunt constienti de asta. Imbucurator este faptul ca din an in an numarul celor care ajung  si urca in cetatile dacice  este tot mai mare.
    In partea de SE a tarii vegheaza Sfantul Apostol Andrei care a increstinat primii romani si ne-a lasat marturie izvoarele cu apa pura care ne sunt  si azi spre curatire si tamaduire. Grota Sfantului Andrei ne asteapta ca o mama iubitoare si gata oricand sa ne ajute in drumul nostru spre implinire. Asemenea unei mame, ne stie dorintele, stie ce-ar fi bine pentru noi chiar daca noi nu stim nici macar sa le formulam. Constatam doar ca daca-I cerem ajutorul, drumul pe care-l parcurgem nu are asa de multe obstacole si ajungem mai usor la destinatia dorita.
     Nici in partea de NE nu ai cum sa te ratacesti, nu apuci sa traversezi Carpatii ca esti invaluit de prezenta Sfintei Parascheva. Sfanta Paraschiva este tot timpul a noastra, ne asteapta rabdatoare la Iasi. Ciudat ca ne inghesuim doar in 14 octombrie, atunci rabdam frig, ploaie, nesomn, imbulzeala, ca sa punem mana un minut pe racla cu sfintele moaste. Oare de ce ? Credem ca doar in 14 octombrie Sfanta Parascheva ne ajuta? Nu vreau sa cred ca gandim asa.  Sfanta Parascheva este tot timpul cu noi, ne ajuta prin prezenta sfintelor moaste, chiar daca nu suntem constienti de asta. Daca ne ajuta si fara sa stim, haideti sa-I cerem ajutorul si sa vedem ce se intampla. Sa mergem in tihna, odihniti, spalati, dezbracati de hainele grele, sa ne aplecam cu sufletul, cand ne apropiem de Sfanta Parascheva, de racla cu sfintele moaste si s-o rugam sa ne poarte de grija, noua si celor dragi noua. S-o rugam sa ne ajute sa ne gasim drumul, sa ne ajute sa vedem luminita de la capatul tunelului si sigur ne va tine de mana sa nu ne ratacim.
    Vom constata ca asa, viata este mai frumoasa, ca implinirile nu se lasa mult asteptate, vom vedea si chiar vom sti sa ne bucuram de realizarile noastre, ale copiilor nostri, ale celor din jurul nostru. Vom observa ca munca pe care o facem nu mai e o rutina, nu e o povara, ba ne vom surprinde facand-o cu daruire avand chiar sentimentul de munca bine facuta. Vom trai starea dupa care, constient sau inconstient, tinjim. E asa de bine sa fii bine cu tine. Daca apuci sa traiesti starea de a fi bine cu tine, de-a fi in armonie cu tine, n-ai cum s-o uiti, sigur o vei cauta mereu. Cautand-o, constient de data asta, singur iti va fi greu s-a atingi. Cerand insa  ajutorul celor pe care strabunii nostri ni i-au trimis, ajungi mult mai repede sa te bucuri de ea si  poti chiar s-o daruiesti si celor din jurul tau.
    Am amintit doar trei ”stalpi de lumina” care vegheaza sa nu ne ratacim. Sigur sunt mai multi, pe unii ii stim, ii simtim, pe altii ii descoperim si asa devenim constienti cat de bogati suntem. Aproape ca-l intelegem pe Papa Ioan al 2-lea cand a afirmat ca“Romania este gradina Maicii Domnului”.
    Ascultandu-ne putin sufletul, stand de vorba cu noi, oare  mai credem ca e o rusine sa fii roman? Ne mai este rusine ca traim in Romania? Sigur nu. Cred ca am devenit  mai intelepti si vom cere ajutorul celor care ni-l dau neconditionat. Cred ca asa vom ajunge sa ne fie bine, sa ne fie bine cu noi si-i vom molipsi si pe cei din jurul nostru. Facand asa, multumim strabunilor nostri pentru tot ce ne-au lasat, multumim ca avem norocul sa  traim in Romania. Romania, tara binecuvantata.

Florica Opris,
Oradea, 27.10.2009