lumea noua la sarmisegetusa

           Am pornit la drum spre Costesti destul de tarziu, putin inainte de orele 16. Drumul a fost in nota obișnuită, adică frumos, scurt, cu foarte putine masini pe care a fost nevoie sa le depasim, totul derulandu-se simplu si firesc, de parcă aveam antemergători cu girofar si SPP-ul cosmic ne escorta grijuliu, pentru a ne livra prompt și în cea mai bună stare la destinație.
           La ieșirea din Orăștie, intrând pe drumul spre Costești, am fost izbit de un val de vibrație extraordinar de puternică, așa cum nu am mai simțit niciodată până acum. Aproape că mi-a tăiat respirația - la propriu - restabilindu-mi după câteva minute starea și adaptându-mă la acest element nou apărut în zonă.
           Am ajuns la Cotiso înainte de orele 21.00, exact când începea să plouă. Am fost intampinati de un mic grup venit din Teleorman, cu care PreaVestitul a descoperit că are o mulțime de prieteni și cunoscuți comuni. Am dezbătut probleme de importanță strategică, evolutivă, istorică, etc... Și nu am reușit să mergem la odihnă decât pe la ceasurile 4.
           La 8.00 mă delectam cu cafea și filmam din balcon peisajul hibernal. Ploaia se transformase într-o ninsoare liniștită și deja se asternuse un strat de 2-3 cm, totul devenind alb-strălucitor.
           Pe la 10 am pornit vijelios spre Sarmisegetusa, lăsând la voia Divinității să ne permită să urcăm până sus cu mașina sau să terminăm ultimii km de drum pe jos. Pe drum, deși eram la a 4-a iarnă de când frecventez locurile, am fost uimit de frumusețea peisajului și de starea de foarte bine spre extraordinar pe care o resimțeam emanînd din tot ce vedeam. Oare chiar atât de frumoasă să fie Lumea Nouă? Cu o vibrație așa de înaltă, încât până și cei antrenați să aibă nevoie de câteva minute de exerciții respiratorii ca să se adapteze? Totul era extraordinar și ne minunam de zeci de ori pe minut! Am reușit să ajungem fără nicio problemă până sus la poarta de vest a cetații și am pășit încet printre fagii impunători. Aveam un sentiment de foarte bine, așa cum nu mai trăisem până atunci. Totul era alb, inimaginabil de frumos, nicio urmă nu altera frumusețea splendidă a covorului alb.
           Ne-am raspândit printre sanctuare și am început curios să observ ce s-a schimbat. Surprizele sunt mari! Funcțiile standard ale sanctuarelor, cele de purificare și reglare a Trupului (fizic, eteric, astral) sunt active dar se derulează mult mai repede și la o intensitate mult mai mare. Totul este mai puternic și mai rapid. Ceea ce reușeai să extragi din defectele existente pe corpuri in ore de muncă, acum se produce în câteva minute, dar trăirea pe care o resimți este amplificată foarte mult.
           Pentru cei care pătrund în zona sanctuarelor cu sufletul trezit se produce un fenomen superb: intră în funcțiune nivelul doi de funcționare al sanctuarelor, cel necesar prelucrării și dezvoltării forțelor sufletești.
           Fiecare resimțea după cum îi permitea sufletul ceea ce se petrecea pe terasa sanctuarelor Sarmisegetusei. Toți ne bucuram și ne umpleam sufletele de ceea ce ne era dăruit cu generozitate extrem de eficientă și rapid distribuită, darul asezându-se solid și stabil la temelia sufletelor noastre.
..
(Va urma)

31.01.2013
Alexandru Nicolici